Ce mai cumparam azi ... ? whisky sau wiskey ? sau altele ..?

Dragilor,
cu ajutorul unui coleg prezent la unul dintre cursurile pe care le sustin in Metro , am avut ocazia sa primesc cateva informatii despre  ''whiskeane'' si nu numai . Materialul a fost suficient cat sa imi starneasca curiozitatea si mai departe , motiv pentru care , mai jos , va prezint cateva caracteristici ale unor '' spirtoase'' pe care le putem intalni in rafturile magazinelor si nu numai .

Inca o precizare : la fel ca in cazul vinurilor sau chiar si a unor alimente , un pret mai ridicat nu inseamna intotdeauna o calitate superioara ; pretul poate fi influentat de cerere si oferta insa si de reclama, marketing etc ...


Scris whisky dacă este scoţian si whiskey dacă este irlandez sau american,

numele băuturii vine de la vechiul cuvânt galic “usquebaugh” care însemna “apa vieţii”.
Malt Whisky- este fabricat din boabe de orz, întâi germinate,uscate la temperatură mare, fermentate şi apoi distilate. Distilatul rezultateste învechit 10-12 ani sau mai mult.
Singlemalt whisky este băutura produsa de o singura distilerie, dintr-un singur tip de malt, din producţia aceluiasi an.
Malt -ul este  orzul ţinut două-trei zile in apă, cât să încolţească şi să-şi transforme amidonul în zaharuri fermentabile. Orzul incolţit este mutat încă 3-5 zile pe "podeaua distileriei" (aşa-numită "the floor"), care este uşor perforată şi stă deasupra unui pat de turbă ce arde mocnit. Fumul de turbă are doua roluri: să ajute germinaţia şi să dea mirosul specific de turbă (nu de ploşnită)cerealelor.
Blended Scotch- este produs din amestecul între un alcool distilat de cereale (de obicei porumb) şi unul sau mai multe tipuri de maltwhisky.

Bourbon- tipic american, numit aşa în onoarea francezilor care au sprijinit SUA in Războiul de Independenţă. Se obţine printr-o metodă specifică, din amestec de cereale conţinând minim 51% porumb. Este învechit 6-8 ani, în butoaie de stejar.

Jack Daniel’s e fără îndoială cel mai faimos whiskey american făcut vreodată. Acest tip de bourbon e distilat în Tennessee, în districtul Moore, care, culmea, e un “dry county” (o zonă administrativă care interzice vânzarea de băuturi alcoolice).

Jack Daniel’s Old No 7 este exemplul clasic de Tennessee whiskey, filtrat prin cărbune de arțar, de la care își ia dulceața specifică.

Gentleman Jack e un whiskey mai corpolent, fiind singurul bourbon din lume filtrat de două ori prin cărbune de arțar.

Doar unul dintr-o sută de butoaie e plin cu bourbon demn să fie numit Jack Daniel's Single Barrel Tennessee Whiskey. De aceea, fiecare vintaj din nobila băutură alcoolică surprinde cu interpretări noi ale clasicelor note de stejar ars, vanilie și caramel.

Pe lângă aceste produse “de zi cu zi”, Jack Daniel’s uimește adesea cunoscătorii cu whiskey-uri în ediții limitate scoase special pentru anumite ocazii.

Sour Mash înseamnă că in amestecul proaspăt de cereale,malţ si apă, se adaugă o cantitate de decoct mai vechi, din care s-a extras deja alcoolul. Acest adaos iniţiază procesul de fermentaţie şi garantează dezvoltarea aceluiaşi tip de drojdie şi în noua sarjă.
Irish Whiskey- Două lucruri sunt tipice pentru whiskey-ul irlandez: tripla distilare și nefolosirea turbei în procesul de malţificare. De aceea, whiskey-ul irlandez are o aromă mai delicată decât Scotch-ul.

Cum se prepara whisky?
        Pe piata exista multe tipuri de whisky. Fiecare se deosebeste prin ingrediente, procesul de invechire, tara de origine, gust sau o mare diversiune de alti factori. in cele ce urmeaza , va prezentam descrierea generala a celor 4 etape necesare pentru producerea whisky-ului. Descrierea diverselor tipuri de whisky va evidentia acele tipuri in care procesul de productie deviaza de la aceste 4 etape.
Faza 1. Zdrobirea
        Deoarece alcoolul deriva din zahar, continutul natural de amidon al cerealelor trebuie intai transformat in zahar. Pentru a realiza acest lucru boabele de porumb si granele de secara sunt macinate si pregatite, apoi amestecate cu malt de orz. Maltul de orz este orzul caruia i s-a permis sa incolteasca, apoi s- a uscat si s-a macinat. In acest punct, enzimele din malt preiau si transforma amidonul din boabe in maltoza (zahar din cereale).
Faza 2. Fermentarea 
        se face intr-un rezervor urias cunoscut sub numele de fermentator. Acest rezervor se umple cu granele zdrobite, adaugandu-se drojdie de bere/ferment.Fermentul este un organism viu care se hraneste cu zaharul din cereale si produce ‘whisky’(o bautura alcoolica cunoscuta sub denumirea de berea distilatorului). Procesul de fermentatie dureaza de la 2 la 4 zile, in functie de metoda folosita.
Faza 3. Distilarea
           In zilele noastre se folosesc doua tipuri de distilerii: alambicul si distilarea continua sau in coloana. Alambicul este un procedeu relativ simplu, nu prea diferit de un ceainic urias. Partea superioara se conecteaza la un furtun spiralat. Caldura de sub vas vaporizeaza lichidul si pe masura ce vaporii se ridica prin spirala de racire, se condenseaza si apare noul alcool/whisky. Alambicul nu poate totusi produce un alcool superior, dar se foloseste totusi pentru prepararea whisky-ului din malt.
       Distilarea continua se poate controla mai usor si poate fi reglata sa produca whisky la aproape orice concentratie dorita de distilator. Seamana cu un cilindru cu coada si are de obicei inaltimea a doua sau trei etaje din distilerie. Distilarea se realizeaza pompand amestecul lichid preincalzit pana in varful distilariei si permitandu-i sa cada peste peretele despartitor. In acelasi timp, vaporii intra prin partea inferioara a distilatorului si se afla in contact permanent cu masa zdrobita, distiland si redistiland lichidul pana cand vaporii si alcoolul ajung in partea de sus a distilatorului, unde se racesc si se condenseaza ca whisky. In acelasi timp, reziduurile nealcolice cad pe fundul distilatorului si sunt inlaturate.
Faza 4. Invechirea
            Noul whisky care curge dintr-un distilator este incolor si aspru. Numai timpul ii poate schimba calitatea intr-o bautura fina, care eventual se imbuteliaza si se foloseste ca atare sau sta la baza unui amestec. Inainte de a fi pus in butoaie pentru invechire, unele distilerii urmeaza o veche practica de filtrare a whisky-ului. Filtrarea se realizeaza prin trecerea whisky-ului prin mangal pentru a indeparta impuritatile din lichid inainte de a fi pus in butoaiele de stejar care ii confera culoare si buchet.
            Taria alcoolica indica o cantitate de alcool dintr-un distilat, de exemplu whisky.Teoretic, alcoolul pur trebuie  sa aiba taria de 200 de grade(200 grade proof). O combinatie de jumatate alcool si jumatate apa are taria de 100 de grade Proof. Nu trebuie sa uitati ca taria este o masura a concentratiei alcoolice si nu o masura a calitatii.
Whisky American
Whisky simplu
Este o bautura alcoolica distilata din cereale, de obicei avand taria de 80-100 de grade. Este tipul de whisky cel mai obisnuit si trebuie produs numai de o singura distilarie in timpul aceluiasi proces de distilare, spre deosebire de whisky amestecat.
Whisky amestecat (blended)
 Trebuie sa contina cel putin 20% whisky simplu, care se amesteca cu bauturi alcoolice neutre din cereale si alte tipuri de whisky, pentru a crea o bautura mai usoara si cu o tarie mai mica. Spre deosebire de whisky simplu, amestecurile pot contine whisky din diverse distilarii, produs in mai multe cicluri de distilare. Se cere ca varsta amestecului sa fie aceea a whisky-ului celui mai tanar din productie.
Sunt amestecurile, atunci, o mixtura asa cum implica definitia? Nu prea. Acesta este un cuvant prin definitie. De exemplu, se sugereaza ca un butoi simplu se amesteca cu un butoi de bautura alcoolica neutra si gata, ai obtinut un amestec. Ceea ce nu este adevarat.
                 Amestecul de whisky se “lucreaza”. Whisky simplu este distilat si invechit avand un loc bine determinat in amestec. Orice amestec de pe raftul unui magazin are o serie de whisky simplu in formula sa. O marca premium poate contine 75  de whisky-uri diferite si bauturi alcoolice neutre din cereale. Whisky-urile si bauturile alcoolice pot fi amestecate impreuna un timp destul de indelungat, cunoscut sub numele de  “perioada de mariaj”.
                Scopul amestecului este de a crea un whisky usor echilibrat, gustos si cu calitati proprii. Echilibrul se realizeaza prin arta amestecului, deoarece se amesteca o varietate de whisky-uri si bauturi alcoolice neutre, din granele care se completeaza. Scopul este de a obtine un parfum, o savoare caracteristica, ce va fi intotdeauna exceptional de uniforma. Este important sa observam ca bauturile alcoolice neutre din cereale au un parfum mai usor si mai putin intens. Marele avantaj oferit de un amestec de whisky american bine fabricat este acela ca va avea aceleasi caracteristici si gust an de an.
Pentru a pastra acest gust, producatorul amestecului trebuie sa regleze permanent calitatile gustative ale whisky-ului simplu folosit. La crearea amestecului, producatorul trebuie in permanenta sa compenseze aceste modificari daca vrea sa obtina o calitate uniforma a produsului sau.
Whisky slab
In anul 1968 s-a introdus in Statele Unite primul whisky denumit mai mult descriptiv in functie de zona geografica de unde provenea. Folosind o metoda de productie similara aceleia folosita de distilariile scotiene si canadiene, alcoolul care a rezultat s-a numit whisky slab.
                 Exista doua diferente importante dintre acesta si whisky-urile americane traditionale. In primul rand , whisky-ul slab este distilat la 161-189 tarie, mult mai sus decat taria de 120-150  a whisky-ului din porumb, grau sau secara. Distilarea la o tarie superioara reduce cantitatea de buchet de whisky, care provine de la cereale in timpul fermentarii si necesita o imbatranire mai scurta pentru a echilibra buchetul general. Daca se amesteca cu mai putin de 20% la un volum de whisky simplu cu o tarie de 100, amestecul se numeste “whisky slab amestecat”.
                  A doua diferenta se refera la utilizarea noilor butoaie in timpul procesului de invechire, reducand cantitatea de parfum dat de lemn. Noile butoaie de stejar ars se folosesc in mod traditional in procesul de invechire a bauturii numite bourbon (whisky din porumb), deoarece aceasta bautura alcoolica necesita un gust mai pronuntat de lemn.
Whisky din porumb – Bourbon
                  Legea federala a S.U.A. cere ca bourbon-ul sa contina cel putin 51% porumb in cantiatea de cereale zdrobite, care sa distileze la o tarie care sa nu depaseasca 160, dar nici sa nu fie sub 80 si sa fie invechit in butoaie arse de stejar noi, timp de cel putin 2 ani. Deoarece butoaiele sunt noi, un buchet mai puternic este transmis bauturii in timpul fazei de imbatranire. Cea mai mare contiate de bourbon se invecheste timp de patru ani, desi anumite firme asteapta si 12 ani inainte de a-si vinde produsul.
“Kentucky” este cel mai mare producator de bourbon si in 1964 Congresul American a dat o rezolutie prin care recunostea ca find un produs specific al S.U.A.
Whisky de Tennessee
                 Exista doua diferente importante in procesul de productie care deosebeste whisky-ul de Tennessee de bourbon. Formula cerealelor zdrobite pentru bourbon trebuie sa contina cel putin 51% porumb, in timp ce whisky-ul de Tennessee contine cereale zdrobite din care un procent de cel putin 51% este din orice fel de cereale. In al doilea rand, whisky-ul de Tennessee este filtrat dupa ce este distilat. Filtrarea este procesul prin care whisky-ul este trecut incet prin mangal. Mangalul folosit in butoaie provine de la artarul din tinuturile muntoase din Tennessee. Whisky-ul trece uniform prin mangal si dupa aproximativ 10 zile, primele picaturi de whisky trec de instalatie, continuand pana ce butoiul de filtrare se goleste. Numai procesul de invechire dureaza mai mult. Din cauza acestui proces indelungat, whisky-ul de Tennessee se produce in cantitati mai mici  decat alte varietati de whisky. Dupa filtrare, whisky-ul se pune in butoaie de stejar alb pentru depozitare si invechire pe dealurile din Tennessee. Ca produs finit, whisky-ul de Tennessee este fin si placut.
Whisky-ul de Tennessee se produce dintrun amestec care contine o proportie de fermenti fermentati anterior. Acesta se amesteca cu cerealele proaspat zdrobite  si fermentate pentru noua distilare. Cerealele dulci zdrobite se produc cu fermenti proaspeti.
Bond whisky imbuteliat
                 Acesta este un whisky simplu, care se deosebeste de celelalte prin conformitate cu Actul/Legea din 1897 pentru bauturile imbuteliate, care cere distilatorilor sa depoziteze produsele lor in depozitele aflate sub custodia Departamentului Trezoreriei S.U.A. Toate cerintele si standardele care se aplica whisky-ului simplu trebuie respectate. Whisky-ul imbuteliat trebuie de asemenea sa aiba o vechime de cel putin 4 ani, imbuteliat la o tarie de 100 si produs la o singura distilerie a aceluiasi producator, fiind produsul unui singur sezon.
Whisky de secara
                 Whisky-ul de secara trebuie sa contina cel putin 51% secara in formula cerealelor zdrobite. Whisky-urile simple sunt bauturi in amestec. Se invecheste in butoaie noi si se distileaza la 120-159 tarie.
Whisky irlandez
                Aceasta bautura este unica, fiind singurul whisky din lume care se distileaza de trei ori. In conformitate cu reglementarile guvernului irlandez, nu se pot folosi bauturile alcoolice care au sub trei ani vechime. Whisky-ul irlandez este prajit la un foc rece si invechit in butoaie cel putin patru ani, rezultand un produs final care este extrem de usor.
Whisky scotian- Scotch
                  Acest whisky – Scotch – este produs in Scotia in conformitate cu legile Marii Britanii. Se produce din orz si porumb si se invecheste dupa preferinta de catre distilorul individual. In general, Scotch-ul este un amestec de whisky de malt si whisky de cereale.Whisky-urile de cereale se distileaza in distilerii aprobate, fiind bauturi alcoolice cu un anumit buchet, care ating maturitatea dupa patru sau cinci ani.
Whisky-ul de malt se produce in Scotia astfel:
              Dupa ce orzul se selectioneaza si se curata, este pus in apa calda aproximativ 60 de ore. Este intins pe o suprafata si germineaza 10 pana la 12 zile. Dupa aceeea este intins pe ecrane uriase sub care arde turba. Caldura si fumul degajat de turba care arde trece prin ecranul respectiv si usuca maltul. Dupa uscare, maltul este depozitat cateva saptamani. Dupa aceea orzul se zdrobeste, fermenteaza, este distilat si invechit ca orice alt whisky.
Producatorii renumiti de amestec de Scotch ce au vechi distilerii, folosesc pana la 30 de whisky-uri de malt si cereale pentru producerea bauturilor specifice. Exista peste 100 de distilerii ce produc Scotch, dar numai patru tipuri principale (sau regiuni) de whisky de malt – Scotch, deosebindu-se dupa turba si apa folosita, clima si metodele proprii fiecarei distilerii.
Cele patru whisky-uri Scotch sunt:
          Scotch Highlands(nord)
          Lowlands(sud)
          Insula Islay
          Campbeltown in “the Firth of Clyde”
Whisky Canadian
                 Whisky-ul Canadian se produce din porumb cu cantitati mai mici de secara, grau si orz. Proprietarii distileriilor au propriile lor formule secrete referitoare la proportia fiecarui ingredient. Clima rece ofera apei canadiene si cerealelor caracteristici distincte care se reflecta in gustul final al whisky-ului. Bauturile alcoolice cele mai slabe, canadiene, se distileaza la o tarie de 85. In Statele Unite aceasta s-ar defini legal ca whisky si nu ca o bautura alcoolica neutra. O tarie “slaba” depoziteaza whisky-ul la 105 grade in S.U.A. O tarie “tare” ajunge in S.U.A. la 125 – 140 grade. Whisky-ul canadian este invechit in butoaie de lemn, din care unele au fost arse in interior. lemnul afuma whisky-ul si da taninul, care alaturi de zaharul din lemn confera bauturii culoarea aurie.
Procesul producerii whisky-ului este similar celui american. Whisky-ul canadian trebuie invechit cel putin trei ani in lemn. Se imbuteliaza in general dupa sase ani, dar daca se imbuteliaza dupa cel putin patru ani, trebuie sa se mentioneze varsta pe sticla. Dupa invechire, are loc arta “combinarii” diverselor tipuri de whisky. Whisky-ul este filtrat de multe ori si i se testeaza calitatea si gustul.
                 Whisky-urile canadiene sunt amestecuri cu o tarie “slaba” si un buchet delicat. Exista aproximativ 20 de distilerii, fiecare cu bautura alcoolica specifica.

............................................................................

Rom
Strămoșul direct al romului a apărut pe plantațiile de trestie de zahăr din Caraibe prin secolul 17.Sclavii de aici au descoperit că puteau scăpa de grijile zilnice dacă fermentau melasa cu apă. Primele romuri erau foarte aspre, greu de băut, și de aceea purtau porecla de Kill-Devil, mai rele decât diavolul. Prin asprimea și tăria sa, romul timpuriu îi provoca pe consumatorii fideli la petreceri sălbatice, extrem de zgomotoase,numite în argoul englezesc rumbustion sau rumbullion (zarvă, scândal). Prin prescurtare,s-a ajuns la rum. Romul a ajuns repede în America, unde a devenit o mare afacere. Romul din Rhode Island a ajuns să fie folosit drept monedă de schimb, în paralel cu aurul. De comerțul cu rom se ocupau și infamii privateers –pirați cu aprobare de la guvernul țării de baștină să atace corăbiile statelor inamice. Faimos este Francis Drake, înnobilat cu titlul deSir pentru tâlhării la… oceanul mare. Dragostea dîntre marinari și rom a început în 1655, când englezii au cucerit Jamaica.Abundența de rom i-a făcut pe căpitani să le dea mateloților rația zilnică de alcool sub formă de rom, în loc de brandy. De-abia în 1970 a renunțat Marina Britanică la acest obicei, deși în zilele de sărbătoare marinarii englezi tot mai primesc vechea porție de rom. Celebra victorie de la Trafalgar a adus faima, dar și moartea amiralului Nelson, răpus de rănile căpătate în luptă. Corpul său a fost conservat într-un butoi de rom, pentru a rezista până în Anglia, unde să fie înmormântat creștinește. Marinarii însă au găurit butoiul și au băut atât romul,cât și sângele comandantului. De aceea, marinarii britanici numesc azi cu drag romul “sângele lui Nelson”.
Romul se obtine din suc de trestie de zahar distilat sau melasa distilata. melasa, un subprodus al rafinarii zaharului, este siropul care ramane dupa cristalizarea zaharului solid din sucul de trestie de zahar. Romul se distileaza la 160 – 190 si se imbuteliaza cu o tarie de 80 pana la 151.
Romul s-a produs pentru prima oara la inceputul secolului al 17-lea in Indiile de Vest. Se mai produce inca acolo si in alte zone din Caraibe unde se cultiva trestia de zahar. Romul slab provine din Cuba,
Republica Dominicana, Puerto Rico si Insulele Virgin.
Romul inchis la culoare se produce in Jamaica, Barbados, Trinidad si Guyana. Bautura se produce mai rar in Haiti, New England, Martinica, Java si Hawaii.
Romul se produce prin fermentarea melasei distilate, distiland amestecul, invechindu-l apoi si imbuteliindu-l cu o tarie de 80-151. Nu toate romurile se invechesc sau se amesteca.
Cele trei tipuri de romuri sund:
                  White Label -  se invecheste cel putin un an, este usor, slab, are un buchet delicat si se foloseste la pregatirea cocktail-ului.
                  Gold Label – se invecheste trei ani, este slab, dar are o culoare mai inchisa si un buchet mai puternic.
                  Dark Label – este cel mai inchis la culoare, cel mai bogat si mai greu dintre romuri si de obicei se amesteca in bauturi.
Vodka
Nimeni nu poate spune cu siguranță unde s-a făcut prima oară vodca. Rușii, polonezii, ucrainienii ba chiar și finlandezii își dispută paternitatea acestei băuturi. Cert e că numele vine de la diminutivul cuvântului slav voda(apă) și e inspirat de latinescul aqua vitae,numele generic al băuturilor alcoolice tari în Evul Mediu. Dar hai să cădem de acord cu legendele și să zicem că rușii au fost primii care au produs vodcă. Legenda spune că în 1430, călugărul Isidor de la mânăstirea moscovită Chudov a inventat prima rețetă de vodcă rusească. Pe atunci cunoscută drept “vin de pâine” (datorită grâului din care era distilată), noua băutură a devenit rapid un monopol imperial, doar țarul și boierii cu permise speciale putând să o producă. Ivan cel Groaznic a deschis în 1533 primul kabak (cârciuma țarului). Kabak-urile erau singurele locuri de unde oamenii de rând puteau să-și cumpere tăria. Timp de secole țarii au conţinuat să controleze producția de vodcă. La un moment dat, taxele pe această băutură însemnau cam 40% din totalul veniturilor statului. De abia în secolul XIX monopolul guvernului a fost înlăturat, iar băutura de venit accesibilă tuturor.
Fie ea de grâu, secară, cartofi, porumb, melasă din sfeclă de zahăr sau chiar struguri, vodka va avea o aromă atât de subtilă încât doar cunoscatorii versați ar putea s-o identifice. Dincolo de nume, modul de adeosebi o vodkă buna de una proastă este finişul,senzația care rămâne în gură după o înghititură de alcool. O vodkă de calitate nu te va “arde” pe gat,ci va avea un gust catifelat, foarte “băubil”.
În afară de vodka pură, exista vodcile cu diverse arome. Absolut e campioană la acest capitol, existând nenumărate varietăți de vodcă, fiecare aromata cu alte extracte de fructe.
Este bautura national-traditionala a Rusiei, Tarilor Baltice si Poloniei. Este bautura de baza indragita in  cocktail deoarece nu are gust, culoare si de aceea se amesteca bine cu orice. Vodka se distileaza din grau, cartofi, secara, porumb, orz si uneori din sfecla de zahar. Desigur ca difera in functie de produsul folosit si de procesul de filtrare. De exemplu, in America, multe bauturi de acest fel, se distileaza din porumb sau grau la o tarie de 190, se filtreaza prin mangal activat si se imbuteliaza la 80 – 100.
Vodka se produce prin fermentarea si distilarea cerealelor sau altor carbohidrate intr-o ditilerie autorizata la o tarie de minimum 190. Se foloseste apoi apa distilata pentru a dilua alcoolul neutru din cereale pana la 80- 100. In cele din urma, vodka se filtreaza prin mangal pentru a se indeparta gustul caracteristic si aroma, deoarece lipsa de gust este o calitate dorita. Producatorii invechesc vodka.
Caracteristici ce fac distinctia intre marcile de vodka:

• Modul de filtrare: hartie, carpa, carbune (cel mai bun filtru) – Smirnoff Black (o vodka premium se filtreaza printr-un carbune argintiu de mlastini);
• Apa folosita – calitatea si puritatea apei: de la robinet, din lac, din ghetar, de pe varful muntilor, de izvor, din pestera; 
• Cereala din care e obtinuta: grau, orz, secara;

Gin

Numele de “gin” vine din cuvîntul ”jenever”, care înseamnă în olandeză “ienupăr”. Strămoșul ginului e o poțiune din alcool și ienupăr care se vindea în farmaciile din Olanda secolului 16 ca leac pentru diverse afecțiuni. El a fost făcut celebru de soldații englezi care luptau în Războiul Olandez de Independență. Ostașii au văzut că ginul vindecă rapid tremuratul picioarelor și l-au numit “Dutch courage”. Armata britanică a adus ginul în Regat, dar acesta a devenit popular abia după ce Wilhelm de Orania s-a încoronat rege al Angliei. El a permis oricărui englez să producă gin, dar a impus taxe mari pe alcoolul de import. Prin 1720 s-a ajuns ca un sfert din casele din Londra să fie folosite fie pentru producția, fie pentru vânzarea de alcool. Ginul ajunsese mult mai ieftin decât berea. Alcoolismul a devenit oproblemă națională, pe care TheGin Act din 1736 a încercat s-o rezolve prin impunerea unor taxe uriașe. Rezultatul: lupte de stradă și creșterea cu 50% a producției de gin ilegal. Anularea acestui act a dus la apariția distileriilor moderne de gin, atent supravegheate și taxate la niveluri acceptabile. Ca urmare, ginul a câștigat în respectabilitate șia început să-și facă loc prin secolul 19 printre băuturile favorite ale gentlemanilor englezi. Când malaria făcea ravagii în coloniile britanice, chinina era singurul medicament eficient.Singura problemă: leacul era foarte amar. Singura soluție: amestecarea chininei cu gin și apă. Dintr-o lovitură, s-au inventat apa tonică (apă cuchinină) și ginul tonic.
Ginul a ajuns în lumea nouă odată cu primii coloniști și le-a rămas prieten de nădejde în anii Prohibiției. Fiind un alcool ușor de produs, el era făcut în mai toate gospodăriile, chiar în cada de baie, de unde a apărut și numele de “bathtub gin” care descria toate băuturile“casnice”.
Ginul a fost inventat in Olanda in secolul al 17-lea. Olandezii au preluat cuvantul “juniper” – “genievre” si l-au modificat in “jenever”. Cuvantul a fost apoi scurtat si anglicizat si s-a obtinut astfel termenul pe care-l folosim astazi.
Ginul se produce din cereale distilate, fermentate, in special secara, dar si din porumb, ovaz si orz, intr-o distilerie autorizata, in bauturi spirtuase. Se parfumeaza de obicei cu frunze de ienupar sau alte plante – coaja de scortisoara, coriandru etc. – care ii confera savoarea. Apoi alcoolul este ditilat din nou si imbuteliat la taria de 80-100. Ginul care nu este invechit in butoaie este alb.
Brandy
Brandy este un distilat sau un amestec obtinut numai din suc fermentat sau vin de fructe. Se distileaza la o tarie de 190 intr-un astfel de mod incat sa aiba gustul, aroma si caracteristicile generale atribuite produsului.
Cognac
Cognac-ul franţuzesc este tehnic un brandy englezesc (tot distilat de vin) și a fost inventat de…olandezi. Numele de „cognac” vine de la un orășel de pe râul Charente din sud-vestul Franței, aproape de Bordeaux. Zona este celebră pentru vinurile de aici încă de pe timpul romanilor. Norvegienii veniți in zona pentru clorura de sodiu s-au îndrăgostit de vinurile locale și au început sa le exporte prin jur.

Dar vinul ocupa mult loc pe corăbii și, dacă vântul nu era prielnic, se acrea inainte sa ajunga la destinatie. Abia la sfârșitul secolului XVI niște olandezi isteți au rezolvat problema, distilând vinul în portul La Rochelle, pentru ca apoi sa fie recompus cu apa, la destinaţie. Asa s-a inventat brandewijn, adică brandy-ul. Tot ei au constatat că distilatul, după ce a stat un timp în butoaie, e mai bun nediluat și noii băuturi i-au zis cognac. Producătorii din Cognac au perfecționat metoda olandeză, inventând dubla distilare și învechirea în butoaie de stejar. Fascinanta eau-de-vie a început să fie exportată sistematic,ajungând, prin secolul XVIII, în America de Nord și în Orientul îndepărtat. Tot atunci au început să apară și marile nume ale cognac-ului: Martell (1715), Rémy Martin(1724), Hennessy (1765). Secolul XX a adus primele legi ale cognac-ului. În 1909 s-a delimitat aria de producție, în 1936, francezii au definit legal “denumirile de origine controlată” pentru cognac, iar după zece ani a apărut Bureau National Interprofessionnel du Cognac, organism mandatat să protejeze și să reglementeze producția faimoasei băuturi. În veacul nostru, cognac-ul a luat întreg Pământul în stăpânire: este exportat în 160 de țări, iar 96% din producția anului 2008 a fost savurată în afara Franței.
Coniacul, dupa standardele si normele federale este un rachiu de struguri distilat in regiunea Cognac din Franta si indreptatit sa fie numit astfel dupa legile si reglementarile guvernului francez.
Regiunea Cognac din Franta este o zona la nord de Bordeaux, la Oceanul Atlantic, cu orasul Cognac aproape de centrul acestei regiuni. Regiunea a fost impartita in 7 zone si ierarhizata in functie de calitatea de coniac produsa. Un coniac Champagnes fin este necesar sa se fi produs din strugurii proveniti din cele doua regiuni Champagne.
Calitatea este marcata astfel:

• VS sau *** – coniac Special, care se lasa la invechit 18 luni;
• VSOP – calitate superioara de ***** – Very special old pale, care se lasa patru ani si jumatate la invechit;
• XO sau ******* – Extra old, care se lasa peste zece ani la invechit;

Tequila
Maguey, agava albastră din care se produce tequila, era venerată încă de pe timpul aztecilor și mayașilor.Populațiile precolumbiene recoltau sucul de agave, îl fermentau și produceau din elpulque, o băutură slab alcoolizată care e strămoșul mezcalului și al tequilei. Însecolul XVI, conquistadorii spanioli au descoperit pulque și au început să-l distileze. Asa a aparut mezcalul.


Pe la 1850, confruntați cu o penurie de lemne de foc, producătorii de mezcal au început să coacă agavele destinate distilării în cuptoare de suprafață și nu în gropi, ca încazul mezcalului. Noua metodă necesita mai puțin combustibil, iar distilatul nu mai avea o aroma puternică de fum, ci una rafinată de agave. Acest lucru a crescut popularitatea băuturii, iar producătorii au primit voie de la guvern să-și boteze băutura dupănumele orașului Tequila. In 1944, guvernul mexican decretează că doar alcoolul distilat din agave în statul Jalisco poate fi numit tequila. La începutul secolului 20, tequila a început să fie vândută atât în sticle obișnuite cât și în comoda pachoncita, o butelcuță plată care încăpeaîn buzunarul din spate al pantalonilor. Și ce bine le-au prins aceste sticluțe mexicanilor! În timpul epidemiei de gripă spaniolă din anii 30, medicii recomandau ca leac tequila cu lămâie verde (lime) și sare. Tratamentul trebuie să fi fost tare eficient, dacă și astăzi ni-ladministrăm preventiv în același fel. În anii 70,tequila a devinit un fenomen mondial, ajutată și de apariția celebrului cocktail Margarita. Este un distilat al sucului fermentat de mescal, cunoscut sub numele de pulque,care a fost bautura indragita a aztecilor. Aceasta bautura se produce in districtul Tequila din regiunea Jalisco. Cand este produs in alta parte, bautura se numeste mescal.
Bitter
Bitterul este una dintre spirtoasele puţin mai greu de înteles de majoritatea oamenilor, care deşi cunosc sub această denumire fie o băutură spirtoasă fie un medicament, niciodată nu le cunosc ca un tot. La început a existat o anume esenţă, numită bitter, carea fost inventată şi apoi vândută ca şi un medicament semi-universal, în secolul 18. La ora actuală se consideră că există două categorii de bitter, bitterul aromatic (folosit in cocktailuri) şi bitterul de băut (consumat ca aperitiv sau digestiv). Există diferenţe mari între cele două categorii, în primul rând concentraţia de alcool. În timp ce bitter-ul aromatic poate ajungela 45% alcool per volum, bitter-ul de băut are în jur de 20-30%. Bitterul este o băutură din distilat de vin, căruia i se adaugă extract de plante, fructe,coji de citrice şi zahăr. Cele mai cunoscute ingrediente folosite sunt coaja de angostura, cascarilla, casia, pelinul, rădăcina de angelica, genţiana, chinina şi coaja de portocală. Se serveşte, ca atare, în pahare de aperitiv (pur/cu gheata/lamaie) sau în cocktailuri.

Bitter-urile de baut pot fi băute fie simple (cu sau fară gheaţă), fie într-un long drink sau chiar într-un cocktail. Bitter-ul aromatic în schimb este elementul cel mai important al epocii de aur a cocktail-urilor, perioada când majoritatea cocktail-urilor inventate conţineau două, maxim trei tipuri de spirtoase (deobicei de proastă calitate) şi un bitter aromatic pentru a masca anumite arome nedorite şi a duce băutura la urmatorul nivel.
Este o bautura alcoolica, preparata din ierburi si citrice dizolvate in alcool sau glicerina avand un gust amarui sau dulce – amarui. Exista in prezent numeroase branduri de bitter, multe dintre ele comercializate la inceput in farmacii ca medicamente, dar in prezent baute ca digestive.
Bitter-urile au pana la 45% alcool si sunt folosite in zilele noastre ca digestive sau pentru a adauga aroma cocktailurilor. Printre ingredientele obisnuite folosite la prepararea lor intalnim: cascarilla, gentinacee, coaja de portocala, chinina.
Lichior
Lichiorul este o băutură alcoolică dulce, adesea aromată cu fructe, ierburi, condimente, seminţe, planteetc. Lichiorul datează de câteva secole, fiind un descendent al licorilor medicinale preparate de călugări. Prima atestare a lui este din secolul 13, pe teritoriul Italiei. In secolul 15, lichiorul era băutura care “pecetluia” încheierea tuturor tratatelor. Iata cateva din cele mai apreciate tipuri de lichior:
Lichiorul de ciocolată, poate fi regăsit sub mai multe forme, printre care: crema de cacao (foarte dulce, cu un procent ridicat de ciocolată neagră); tiramisu (cu arome de ciocolată, cafea şi mentă).
Lichiorul de fructe şi plante, în general foarte răcoritor şi aromat, fiind utilizat în prepararea cocktailurilor(curacao, mandarine, portocale, lămâie, cireşe, coacăze, ananas, banane, mentă,vanilie).
Lichiorul din seminţe, utilizat atât in combinaţie cu cafea cât şi în salatele de fructe sau îngheţată. Printre cele mai apreciate lichioruri din seminţe se numară: lichiorul de migdale- excelent în combinaţie cu îngheţata sau adăugat în cafea, amaretto– un lichior bazat pe coniac aromat cu migdale şi coji de caise, crema de nuci sau de alune- ideale pentru cafea, îngheţată etc. Amaretto este considerată băutura îndrăgostiţilor datorită similitudinii între cuvântul“amaro” si “amore”. O legendă din secolul 15 spune că atunci când Leonardo daVinci şi ucenicul său, Bernardino Luini, au fost insărcinaţi să picteze fresce într-obiserică din Saronno, Luini avea nevoie de un model deoarece biserica era închinată Fecioarei Maria. O tânăra vaduvă îi devine model şi presupusă iubită, iar când munca a fost finalizată, vaduva a dorit sa îi ofere un cadou. Fiind foarte saracă, aceasta a introdus miez de caisă în coniac şi astfel a fost creat primul amaretto.
Lichiorul se obtine prin adaugare sau fermentare si infuzare de arome intr-un alcool neutru. Poate fi de 2 feluri:
-special(Southern Comfort, Kahlua, Galiano, Benedictine )
-cu arome (de capsuni, de banane s.a. )
Vermut (vermouth)
Este o bautura alcoolica facuta din vin, in care s-au pus la macerat diferite substante vegetale amare. Din aceasta cauza, unele pot avea o tenta amara, altele o tenta dulce – amaruie. Pe vremuri, ierburile erau puse la macerat pentru a ascunde aromele vinului de proasta calitate si comercializat in taverne. Cel care a creat prima reteta a vermutului a fost Antonio Benedetto Carpano, din Turin, Italia, care a ales numele de vermuth in 1786, fiind inspirat de un vin german aromatizat cu pelin, planta cunoscuta ca fiind folosita in fabricarea absintului.

Indexul Bauturilor Alcoolice
Absinthe – bautura pe baza de anason si pelin, care contine un ingredient halucinogen, originara din Cehia. In prezent se produce in Franta, dar comercializarea sa a fost interzisa.
Aqvavite – bautura produsa din seminte de chimen in Danemarca.
Advocat – bautura cremoasa cu galbenus de ou, frisca si brandy, produsa in Olanda.
Amaretto – bautura din samburi de caise/migdale, originara din Italia.
Apricot brandy – lichior de caise obtinut prin introducerea caiselor in brandy.
Bailey`s – contine irish whisky, frisca si miere si este produs in Irlanda.
Benedictine – cel mai popular lichior, dar si cel mai vechi (dateaza din secolul VI, cand a fost inventat de calugarii benedictini de la o manastire), care contine peste 150 de ierburi. Se obtine in Franta, in regiunea Normandia din plante aromatice.
Cachaca – rachiu brazilian din trestie de zahar, aproape similar cu romul alb.
Curacao - obtinut din coji de portocale verzi; poate fi : blue, red, triple sec.
Drambuie – bautura obtinuta din Whisky scotian, miere salbatica si plante.
Fernet Branca – bitter medicinal italian (bautura digestiva)
Frangelico – lichior de alune de padure, inventat de calugarii frangelicani, comercializat intr-o sticla in forma de calugar.
Galliano – bautura pe baza de anason si vanilie, de culoare galbena, produsa in Italia, inventata de un soldat pe nume Giuseppe Galliano.
Gold schlager – lichior de scortisoara cu foite de aur, produs in Germania.
Gomme – sirop de zahar.
Grand marnier – lichior de portocale si cognac, produs in Franta.
Grenadine – sirop de rodii.
Campari – bitter din 60 de extracte de plante, radacini, ierburi
Chambord – lichior de zmeura produs in Franta, comercializata intr-o sticla in forma de bila cu gat scurt, avand o coroana, in cinstea reginei Angliei.
Chartreuse – bautura obtinuta din plante, ierburi produsa in Spania. Poate avea culoarea galbena(peste 120 ingrediente – 43% alcool) sau verde (peste 250 plante – 55% alcool)
Cointreau – cel mai bun triplu sec, obtinut din lichior de portocale si brandy, produs in Franta.
Kahlua – lichior de cafea, produs in Mexic.
Kirch – rachiu de cirese negre, produs in  Germania.
Mandarin Napoleon – bautura din lichior de mandarine si cognac, produsa in Belgia.
Maraschino – lichior incolor produs din cirese maraschino, produs in Italia.
Midori – lichior de pepene, originar din Japonia, in prezent produs in Mexic.
Ouzo – lichior de anason, produs in Grecia.
Pernod – bautura pe baza de anason, pastis si alte plante, produsa in Franta.
Sambuca – anason aromatizat cu cafea. Bautura produsa in Italia.
Southern Comfort – bautura care in America se prepara cu bourbon; acum se obtine din alcool neutru, portocale, caise si plante aromatice.
Tia Maria – lichior de cafea, originara din Muntii Albastrii din Jamaica.
Triple Sec – lichior de portocale folosit ca indulcitor.