Despre mine

luni, 22 august 2011

Ce mai cumparam azi ? ... Despre marcile proprii...

        John Wrigley, fondatorul companiei americane Wrigley Spearmint , companie care produce guma de mestecat Orbit , Winterfresh, etc, vorbea intr-un interviu , despre motivele investitiei permanente in publicitate ; Interviul avea loc intr-un tren tras de o locomotiva cu aburi, unul dintre mofturile milionarului , iar ziaristul il intreba ceva de genul :
       - D-le Wrigley , in momentul de fata detineti 92% din cota de piata in ce priveste vanzaera de guma de mestecat , cu toate acestea compania dumneavoastra , inca mai investeste masiv in campanii publicitare ,care este motivul ?
       - Draga domnule , vedeti locomotiva aceasta care tracteaza vagoanele ? Functioneaza cu carbuni, dar daca la un moment dat fochistul nu ar mai pune carbuni pe foc, ce credeti ca s-ar intampla ?

       - S-ar opri trenul ...
       - Exact asta este motivul pentru care investim mereu in publicitate....

................................................................................................................................................


      Plecand de la aceasta poveste pe care mi-o aduc aminte de la unele cursuri , haideti sa vorbim in acest articol despre marcile proprii ale marilor lanturi de magazine .E bine sa cumparam ieftin ? Nu e bine ? Ieftin poate insemna si bun ? Ce e scump e neaparat mai potrivit etc .

      Povestea cu care mi-am inceput articolul vreau sa va duca cu gandul la cat de mult se investeste intr-o campanie publicitara si la motivele pentru care companiile investesc in asa ceva. Esti la tv , deci traiesti...
      Nu stiu sumele exacte , insa valoarea unui spot tv de 15 secunde poate varia de la 3.000 si pana la mult peste 10.000 de euro , prima suma fiind alocata emisiunilor matinale sau a celor cu o audienta mai scazuta, iar ultima , atunci cand vorbim de evenimente de anvergura gen gala de box a lui Bute . Si asta pentru doar 15 SECUNDE .
     Daca tot e sa despicam firul in patru , si valoarea aceasta a publicitatii trebuie scoasa de undeva, trebuie platita de cineva. Cine o plateste ? E clar , consumatorul . Nu vreau sa ma intelegeti ca as avea ceva cu produsele carora li se face publicitate, absolut deloc, Ce imi doresc de la acest articol, este sa intelegeti ca exista si altceva in piata.
     In valoarea de la casa de marcat a unui produs ce platim de fapt : costurile pe materia prima, costurile de productie (inclus angajatii fabricii, curent, alte utilitati etc) costurile de transport, costurile de listare in magazine, discounturile de volum si probabil alte costuri . In cazul unui produs ''cu reclama'' o platim si pe aceasta . Oare ''Coca Cola'' chiar costa 4 ron 2 litri ? Ma gandesc ca la volumele pe care le dezvolta doar in tara noastra , si toate costurile enumerate mai sus tot nu reprezinta un procent prea mare din valoarea produsului . Restul bineinteles , inseamna castig .
      Intotdeauna , de cand a aparut comertul, chiar si sub forma primitiva de ''troc'' , cel care a cumparat mai mult , a putut sa cumpere mai ieftin , a avut ''putere de negociere'' . Acest lucru se intampla si in cazul lanturilor de magazine care s-au hotarat sa investeasca in dezvoltarea marcilor proprii .Cum apare o marca proprie intr-un magazin ? Sa luam de exemplu pateurile .Sa zicem ca  ''nea Ghita S.R.L.'' vrea sa isi dezvolte marca proprie in magazinele sale. Merge la producatorul de pateuri si ii spune ca e dispus sa cumpere o cantitate considerabila pe parcursul unui an, pe care sa o plateasca in anumite conditii. Producatorul ii arata retetele gata stabilite pe care le are pentru produsele sale deja consacrate ( asta in cazul in care nea Ghita nu vine cu propriile retete) si se hotarasc impreuna asupra sortimentului . Nea Ghita , isi face calculele si observa ca reteta deja consacrata e mai ieftina si se hotaraste (sau nu) asupra alegerii ei .Pe producator , nu il costa publicitatea pentru cantitatea lui nea Ghita, ci doar costurile obisnuite afarente productiei. Poate deci sa ii vanda lui nea Ghita mai ieftin ? Da. Consumatorii lui nea Ghita , nu sunt neaparat ahtiati dupa cele mai scumpe pateuri , ci sunt dispusi sa incerce si variante mai ieftine .Poate nea Ghita sa aduca pateuri mai ieftine si sa le vanda mai ieftine decat pateurile consacrate? Poate .
     In cazul lanturilor de magazine pot exista mai multe tipuri de marci proprii. Marca proprie in Billa , e ''Clever'', in Carrefour este ''no 1 ''. In Romania ,cel mai cunoscut produs marca proprie ,este ''ARO'' , gama de articole produsa pentru reteaua Metro Cash @ Carry . Dar in reteaua Metro , mai gasim si alte articole destinate diferitelor categorii de consumatori .
     Putini stiu despre produsele marca proprie exemplul pe care l-am dat mai sus cu ''nea Ghita S.R.L.'' Perceptia generala este ca lantul de magazine este cel care are fabrici si fabricute in care isi produce singur marcile proprii.Gresit , foarte gresit.
     Bineinteles ca pentru lanturile de magazine care au adoptat strategia marcilor proprii este foarte important ca acestea sa intre in sufletul consumatorilor .Bineinteles ca marca proprie reprezinta magazinul si ca spune multe despre el .
     In head office-ul lanturilor de magazine , exista , ca peste tot ,departamente de calitate. Unul dintre rolurile acestui departament , este acela de a verifica daca se respecta retetarele impuse in cadrul negocierilor privind achizitionarea de articole marca proprie. Mai pe intelesul tuturor , sa revenim putin la pateul de mai sus. O data sau de doua ori pe an , din stocurile existente in magazinele sale, nea Ghita isi poate alege un lot la intamplare , pe care sa il verifice in laboratoare acreditate. In urma analizelor de laborator, retetarul trebuie sa corespunda cu cel stabilit in contractul de achizitie, in caz contrar, nea Ghita avand dreptul sa ceara despagubiri.Acest lucru poate duce bineinteles si la rezilierea contractului . Aici ar avea toti de pierdut, si producatorul care pierde o comanda de productie ,si nea Ghita care trebuie sa isi gaseasca producator nou .
     Exista bineinteles si producatori care nu vor sa isi vanda produsele sub marca proprie a lanturilor de magazine, si care nu vor sa investeasca decat in brandurile proprii. Nu o sa gasim , cel putin in momentul de fata, niciuna din retetele marcilor inregistrate Coca Cola, vandute sub numele marcii proprii ale vreunei retele de magazine  . Dar exista alti producatori de sucuri carbogazoase care isi vand sucurile astfel .E clar ca diferenta de  gust este mare, intru-cat secretele Coca Cola sunt pastrate cu sfintenie de 125 de ani .
     Acum ca v-am facut ,sper, curiosi , o sa observati pe etichetele articolelor marca proprie numele producatorului sau importatorului , adresa si nr de telefon .Acestea sunt informatii obligatorii impuse de legislatie. In unele lanturi de magazine, in loc de producator sau importator, veti regasi adresa sediului magazinului si insemnarea : '' produs pentru .... '' .Este corect si asa .  In ambele cazuri insa , in joc este pusa imaginea lantului de magazine care comercializeaza marca respectiva.  In majoritatea cazurilor , produsul marca proprie este asemanator la gust si calitate cu unul dintre produsele producatorului. Dar e mai ieftin la raft decat acesta .E chiar cel mai ieftin produs din categoria respectiva .Si asta fiindca in costul produsului marca proprie nu este inclus pretul de publicitate. Din contra , este permis un pret mic datorita volumelor achizitionate.
      Pe scurt , daca merita sa va indreptati atentia inspre marcile proprii ale magazinelor , ramane sa decideti voi. Dar sa incercati macar, eu zic ca merita din plin. Pentru voi , pentru buzunarul vostru .
      Pana data viitoare , toate bune ...

2 comentarii:

  1. Exceptională prezentare. Și o concluzie decentă. Pentru buzunarul oricărui consumator, achizitionarea unor mărci proprii ale magazinelor mari, retaileri, gross sau hard-discounteri este ceva. Am spus intenționat achizitionarea. Pentru că in ceea ce priveste consumul celor mai sus menționate, din păcate avem de-a face cu o loterie. Nea Ghiță (ce-mi place !!!) nu va colabora niciodată (sau aproape niciodată cu producătorii de top) pentru că acestia nu au nevoie de el si vanzarea lui din motive diverse, tinand de profit, calitate si in special notorietate. Nea Ghita stie foarte bine chestia asta, ca atare negociaza doar cu producătorii de rang mai coborât de pe piața.(nu neaparat inferior) Din dorința amândorura de profit, de cele mai multe ori se naște un produs ieftin, nu neapărat prost, dar nu deosebit de calitativ. De cele mai multe ori la extrema de jos a portofoliului producătorului respectiv. Nu este o regula generală dar este majoritară. Deci cum spuneam. Ieftin si nu prea bun. Cu putin ghinion, chiar prost. Cu foarte MULT noroc, poate foarte bun.Si nu vă speriați, nu e o chestie româneasca. Nea Ghita a adus-o de dincolo...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nea Ghita e un personaj pe care il folosesc deseori exemplu in prezentarile mele... E adevarat, de data aceasta ar fi trebuit precizat ca nea Ghita e o multinationala , cu putere mare de cumparare .La acest nivel, cel putin in ultima perioada , s-a investit foarte mult in marcile proprii ,drept urmare si in calitatea lor. Am incercat pateul, e acelasi cu low cost-ul de la Scandia, am incercat la gratar servetele si au prins de minune, folosesc la copt folie marca proprie si isi face treaba... Toate acestea le cumpar mai ieftin si o puteti face si voi ...

    RăspundețiȘtergere